Caracteristici ale alpinismului industrial
Privind orice oraș modern de la înălțime, oricine poate fi surprins de densitatea infrastructurii sale. Practic, avem o panorama care ne infatizeaza construcții înghesuite, zid lângă zid. Clădiri rezidențiale care au destinație de instituții, întreprinderi industriale, centre de afaceri, mall-uri, locuințe rezidențiale și alte facilități. Că să nu mai vorbim de numeroasele poduri și diferite turnuri. Într-adevăr densitatea orașelor moderne este uimitoare. Toate aceste “aglomerări urbane” fac dificilă efectuarea lucrărilor de construcții și reparații. Cu cât zona este mai amenajată, cu atât este mai dificil să folosiți echipamente speciale – macarale, nacele, elevatoare etc.
Pentru a face realiza lucrări la înălțime, în mediul urban, se apelează la alpinistii utilitari. Aceste lucrări sunt efectuate de oameni cu pregătire specigicaă – alpiniști, speologi care au decis să facă din hobby-ul lor periculos o specialitate de bază. Cu succes și eficiență ridicată, ei înlocuiesc mecanismele voluminoase (macarale, nacele, schele, elevatoare) cu o frânghie fiabilă, o centură de montare și o tehnică magistrală de lucru pe peretele pur al „junglei de piatră”.
Deși acum în fiecare zi se deschid din ce în ce mai multe centre de instruire a alpiniștilor industriali, până acum, lucrările de alpinism în cele mai multe cazuri sunt efectuate de sportivi care au urcat în mod repetat pe cele mai înalte vârfuri montane sau au coborât în adâncurile celor mai adânci peșteri. Desigur, toți aceștia dobândesc anterior abilități speciale de construcție a lucrărilor înalte.
Lucrul la înălțime, cu alte cuvinte, lucrările de cățărare sunt diverse operații care se efectuează la un nivel de cel puțîn cinci metri deasupra solului, etajului sau etajului de lucru. Adică, acestea se desfășoară în condiții de muncă în care o persoană și asigurarea să (în corzi) rămân principalele atuu-uri în față înălțimii. O muncă periculoasă!
Prin urmare, protecția muncii la locul de muncă la înălțime impune cerințe speciale de siguranță. Principalele mijloace de protecție împotriva căderii, conform regulilor pentru muncă la mare altitudine, sunt hamurile de siguranță și coarda de siguranță. Pentru a proteja capul, este prevăzută o cască specială, care trebuie verificată mai întâi și pentru care trebuie să fie disponibil un certificat de calitate.
Lucrările de alpinism au propria lor istorie interesantă. Așadar, chiar și în perioadele severe de blocadă ( al ÎI-lea război mondial), un grup de alpiniști din Leningrad (numiți alpiniști industriali) au îndeplinit cea mai dificilă sarcină de a deghiza (acoperi) cupolele aurii ale catedralei, ceea ce a făcut imposibil că piloții Luftwaffe să efectueze bombardamente specifice St. Biserici din Petersburg. Acum ne putem doar imagina ce fel de înfățișare ar fi astăzi capitală culturală și spirituală a Rusiei, dacă nu ar fi fost muncă dedicată și eroică a acelor alpiniști industriali.
Un alt fapt interesant este că lucrările de alpinism la mare altitudine au fost legalizate oficial în Rusia în 2001, când această profesie a fost înscrisă în registrul relevant și astfel legalizată. Deși o profesie atât de complexă și periculoasă, desigur, a existat cu mult înainte de recunoașterea să oficială.
Astăzi, serviciile alpiniștilor utilitari sunt extrem de solicitate pentru realizarea atât a lucrărilor de instalare, cât și de fațadă, restaurare și curățare. De asemenea, atunci când au fost ridicate sarcini mari în locuri greu accesibile. Adesea, doar un alpinist industrial profesionist care are pregătire psihologică pentru a lucra într-un spațiu dificil și abilități speciale, poate instala un banner publicitar, poate curăța acoperișul unei clădiri înalte de gheață și zăpadă sau poate spăla geamurile unui zgârie-nori.