Normele specifice de protectie a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor activitati din economia nationala, in conditii de protectie a muncii.

Respectarea continutului acestor prevederi nu absolva persoanele juridice si fizice de raspundere pentru prevederea si asigurarea oricaror altor masuri de protectie a muncii, adecvate conditiilor concrete de desfasurare a activitatii respective.

Normele specifice de protectie a muncii, fac parte dintr-un sistem unitar de reglementari privind asigurarea securitatii si sanatatii in munca, sistem compus din:

• Norme generale de protectie a muncii, care cuprind prevederi de protectie si medicina muncii general valabile pentru orice activitate;
• Norme specifice de protectie a muncii, care cuprind prevederi de protectie a muncii specifice unor anumite activitati sau grupe de activitati, detaliind prin acestea prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplica cumulativ si au valabilitate nationala, indiferent de forma de organizare sau proprietate a persoanei fizice sau juridice in care se desfasoara activitatea pe care o reglementeaza.

Structura sistemului national de norme specifice de protectie a muncii urmareste corelarea prevederilor normative cu pericolele specifice uneia sau mai multor activitati si reglementarea unitara a masurilor de protectie a muncii pentru activitati caracterizate prin pericole comune.

Structura fiecarei norme specifice de protectie a muncii are la baza abordarea sistemica a aspectelor de protectie a muncii – practicata in cadrul Normelor generale – pentru orice proces de munca.

Conform acestei abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem, compus din urmatoarele elemente ce interactioneaza:

Executantul – omul implicat nemijlocit in executarea sarcinii de munca.

Sarcina de munca – totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de productie si in anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca.

Mijloace de productie – totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini, aparate, dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale) care se utilizeaza in procesul de munca.

Mediul de munca – ansamblu conditilor fizice, chimice, biologice si psiho-sociale in care, unul sau mai multi executanti isi realizeaza sarcina de munca.

Reglementarea masurilor de protectie a muncii in cadrul normelor specifice de protectie a muncii, vizand global desfasurarea uneia sau a mai multor activitati in conditii de protectie a muncii, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a protectiei muncii, la nivelul fiecarui element al sistemului, executant – sarcina de munca – mijloace de productie – mediul de munca propriu proceselor de munca din cadrul activitatilor care fac obiect de reglementare.

Prevederile sistemului national de reglementari normative pentru asigurarea protectiei muncii, constituie alaturi de celelalte reglementari juridice referitoare la securitatea si sanatatea in munca, baza pentru:

• activitatea de conceptie a echipamentelor tehnice si a tehnologiilor;
• autorizarea functionarii unitatilor;
• instruirea salariatilor cu privire la protectia muncii;
• cercetarea accidentelor de munca si stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor.

Norma specifica de protectie a muncii pentru alpinism utilitar se va aplica, de la caz la caz, in functie de domeniu de activitate, cumulat cu normele specifice de protectie a muncii ale celorlalte activitati desfasurate in domeniul respectiv.

De asemenea, aplicarea Normei specifice de protectie a muncii pentru alpinism utilitar trebuie sa se faca complementar cu specificatiile standardelor de securitate a muncii, de referinta, in domeniul de activitate abordat.

1. Prevederi generale

Continut

Art. 1. – Normele specifice de protectie a muncii pentru alpinism utilitar cuprind prevederi si reglementari pentru prevenirea accidentelor de munca si/sau a imbolnavirilor profesionale in conditiile de lucru la inaltime executat cu tehnici specifice alpinismului utilitar.

Scop

Art. 2. – Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea pericolelor de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existente in cadrul lucrarilor de alpinism utilitar, precum si in timpul accesului la, si de la locul de munca amplasat la inaltime.

Domeniu de activitate

Art. 3. – Prevederile prezentelor norme au caracter national si se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice care desfasoara activitati in locuri de munca situate la inaltime utilizand procedee tehnice si echipamente specifice alpinismului si speologiei, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social si/sau de modul lor de organizare.

Art. 4. – (1) Prevederile prezentelor norme se aplica cumulativ cu prevederile Normelor generale pentru protectia muncii.

(2) Pentru activitatile nespecificate sau auxiliare alpinismului utilitar se vor aplica prevederile normelor specifice conexe, prezentate in Anexa 1.

Revizuirea normelor

Art. 5. – Prezentele norme se vor revizui periodic si vor fi modificate, ori de cate ori este necesar, ca urmare a schimbarilor de natura legislativa, tehnica, survenite la nivel national, la nivelul persoanelor juridice sau fizice sau la nivelul proceselor de munca.

2. Prevederi comune tuturor activitatilor de alpinism

2.1. Selectia

Art. 6. – Operatorii angajati pentru executarea unor lucrari de alpinism utilitar, trebuie sa fie selectionati astfel ca sa indeplineasca simultan, urmatoarele conditii minime:

1. a) sa fi implinit varsta de 18 ani la data angajarii;
2. b) sa aiba o stare de sanatate corespunzatoare, aptitudini si capacitati neuropshice verificate si atestate in urma unui examen medical;
3. c) sa nu depaseasca varsta de 35 de ani, care se poate decala la 45 de ani, in urma avizului medical de specialitate;
4. d) sa posede o experienta de mers si de orientare pe munte de minimum 2 ani.

Art. 7. – Participarea la lucrari este permisa numai dupa ce operatorul a absolvit cursul de specialitate de minimum 7 zile pentru tipul respectiv de lucrari.

2.2. Instruirea personalului

Art. 8. – Instruirea de specialitate care include si instructajul de securitate a muncii, se face esalonat, in conformitate cu “Indicatorul de calificare pentru operatorii alpinisti interventie”, cod 00.01.06, aprobat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si cu prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

Art. 9. – In cazul lucrarilor desfasurate pe baza unor tehnologii complexe (de exemplu: expertizari de constructii industriale, lucrari de demolare, montarea/demontarea unor instalatii tehnologice complexe etc.), instructajul de protectie a muncii trebuie efectuat in cazul fiecarei tehnologii, la modificarea acestei tehnologii, in corelare cu conditiile concrete in care se aplica tehnologia respectiva sau ori de cate ori se modifica conditiile de munca.

Art. 10. – Operatorii nu vor fi admisi la lucrarile de alpinism utilitar daca la instructajul de specialitate, inclusiv cel de protectie a muncii si PSI, nu au dovedit ca si-au insusit toate prevederile tehnice si de protectie a muncii corespunzatoare tuturor operatiilor si fazelor ce compun tehnologia aplicata.

2.3. Incadrarea si repartizarea personalului la locurile de munca

Art. 11. – Operatorii angajati pentru lucrari de alpinism utilitar, ca si personalul cu alte calificari de baza care aplica procedee si tehnici de alpinism utilitar pentru operatiunile ajutatoare (de deplasare si de stationare in pozitia de lucru) trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute la Art. 6. si 8.

Art. 12. – Pentru repartizarea operatorilor la locurile de munca amplasate la inaltime, cu specific de alpinism utilitar, se va tine cont de:

1. a) calificarea profesionala;
2. b) pregatirea tehnica de specialitate;
3. c) aptitudini, experienta, capacitate fizica si neuropsihica in domeniul mersului pe munte, al lucrului la inaltime si al specializarii in anumite lucrari sau operatii;
4. d) starea de sanatate si de odihna, in momentul inceperii activitatii.

Art. 13. – Persoanele care urmeaza perioada de selectie si operatorii alpinisti care au categoria I-a de specializare pot participa la lucrari la inaltime cu tehnologii curente (respectand Normele specifice lucrului la inaltime) si in calitate de secunzi sau participanti la lucrarile de alpinism utilitar, caz in care este obligatorie asigurarea de sus.

Inaltimea locului de munca fata de baza de referinta naturala sau artificiala (regrupare), nu trebuie sa depaseasca, in aceste cazuri, 40 m.

Art. 14. – Repartizarea operatorilor alpinisti cu pregatire superioara se va face conform cu prevederile “Indicatorului de calificare” pentru categoria respectiva, ale Normei generale de protectie a muncii si conditiile concrete de la locul de munca.

Art. 15. – In cazul lucrarilor de alpinism utilitar deosebit de complexe, cum ar fi interventiile in scopul salvarii de la inaltime, al expertizarilor sau reparatiilor unei avarii, operatorii alpinisti se repartizeaza numai in baza unui program elaborat de catre conducatorul lucrarilor.

Art. 16. – Echipa de alpinism utilitar trebuie formata din cel putin doi operatori din care unul desemnat a fi sef de echipa, iar altul loctiitorul acestuia.

Art. 17. – Se admite, in special in conditiile de iarna, ca echipa formata din 4 operatori sa se deplaseze sau sa lucreze in grupe de cate doi, dar nu la distanta mai mare de limita vederii.

Art. 18. – In alpinismul utilitar este interzisa deplasarea sau lucrul individual (solitar).

Art. 19. – In caz de forta majora (accident, calamitate sau avarie) se admite deplasarea individuala a unui operator, in scopul salvarii celorlalti membrii ai echipei de lucru. Acest operator trebuie sa aiba asupra sa mijloace de comunicare – semnalizare (radio, lanterne etc.) in stare de functionare.

Art. 20. – Fiecare echipa de alpinism utilitar trebuie condusa, controlata si supravegheata in permanenta de un sef de echipa numit prin decizia conducatorului lucrarii sau, in lipsa acestuia, de catre un loctiitor, numit de asemenea prin decizie.

Art. 21. – Seful de echipa sau loctiitorul acestuia trebuie sa repartizeze operatorii, pe toata durata programului de lucru, in functiile de cap la coarda, secund si participanti. Rolul operatorilor in cadrul echipei se poate schimba de-a lungul ciclurilor de lucru, cu conditia ca durata lucrului la inaltime, pentru fiecare operator, sa nu fie mai mare de 6 ore/schimb.

Daca conditiile de lucru (noxe, factori de mediu etc) sunt deosebit de grele, durata schimbului de lucru se va reduce in mod corespunzator.

Art. 22. – Daca seful de echipa constata ca un operator se afla in imposibilitatea indeplinirii in conditii de maxima siguranta a sarcinilor de munca care i-au fost incredintate, el are obligatia de a-i repartiza o activitate mai sigura sau mai putin obositoare.

Art. 23. – In cazul indisponibilitatii (accidentarii) sefului de echipa si/sau a loctiitorului acestuia, sarcinile sale vor fi preluate de cel mai competent si experimentat operator, pentru asigurarea intreruperii lucrului fara pericole de accidentare.

Art. 24. – Daca seful de echipa constata ca echipa nu poate executa in siguranta sacina de munca (din cauza unor conditii periculoase aparute in zona de lucru, al unor factori de mediu deosebit de gravi etc.), are obligatia de a intrerupe imediat lucrul si a pune echipa in siguranta prin adapostire, retragere, bivuacare etc. dupa caz. Daca oprirea sau retragerea mentine echipa intr-o stare periculoasa, seful de echipa trebuie sa solicite ajutor din exterior, printr-un mijloc prevazut in tehnologie (plan tactic sau program de lucru).

Art. 25. – Pregatirea si repartizarea operatorilor alpinisti trebuie facuta in asa fel incat, in orice moment, fiecare operator sa fie apt sa se autosalveze sau sa-si salveze un coechipier, dintr-o situatie dificila (cadere in coarda, ranire etc).

In acest scop, echipa trebuie sa dispuna, la baza de plecare si/sau regrupare, de echipamente de rezerva, trusa de prim ajutor, echipamente de bivuac, alimente, apa de rezerva si altele, dupa caz.

Art. 26. – Toti operatorii alpinisti care lucreaza la inaltime vor fi supusi examenului medical periodic, la intervalul si examinarile clinico-functionale stabilite de Ministerul Sanatatii, in functie de caracteristicile locului de munca amplasat la inaltime.

Art. 27. – Persoana juridica care angajeaza este obligata sa elibereze operatorilor care solicita angajarea “Fisa medicala de angajare tip”, emisa de catre Ministerul Sanatatii in care va preciza locul de munca in care isi va desfasura activitatea operatorul, iar medicul va aviza, in urma examinarii, daca operatorul poate fi incadrat sau nu in acel loc de munca.

Art. 28. – Avizul medical la incadrare se da numai de medic (al persoanei juridice care angajeaza sau al circumscriptiei teritoriale) pe baza examenelor clinico-functionale si de laborator.

Art. 29. – Examenele medicale periodice trebuie sa aiba drept scop:

1. a) depistarea precoce si prevenirea agravarii unor afectiuni neprofesionale;
2. b) urmarirea adaptarii neuropsihice a operatorilor.

2.4. Dotarea cu echipamente individuale de protectie (EIP)

Art. 30. – Operatorii care lucreaza in conditii de alpinism utilitar, indiferent de domeniul de activitate, trebuie sa poarte echipament individual de protectie (EIP), specific eliminarii pericolului caderii in gol sau al alunecarii pe o panta inclinata.

Art. 31. – Stabilirea componentei EIP pentru alpinism utilitar, precum si acordarea acestuia se vor face in functie de domeniul de activitate, complexitatea tehnologiei aplicate, specificul conditiilor de munca si de prevederile Normativului – cadru de acordare a echipamentului de protectie si a echipamentului de lucru, elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Art. 32. – Este interzisa utilizarea EIP care nu sunt realizate si certificate in conformitate cu standardele si normativele de echipamente de protectie, in vigoare.

Art. 33. – EIP specific eliminarii pericolului caderii in gol, respectiv al alunecarii pe o panta inclinata, trebuie suplimentat, de la caz la caz, cu EIP pentru combaterea celorlalte pericole de accidentare si/sau imbolnavire profesionala posibile la locul de munca aflat la inaltime, (electrocutari, intoxicatii etc.) in functie de domeniul de activitate.

Art. 34. – Operatorii sunt obligati sa foloseasca EIP pe timpul lucrului, precum si pe itinerariu de intrare si retragere la/de la locul de munca, sa-l intretina si pastreze in bune conditii, conform instructiunilor de utilizare ale echipamentului respectiv.

Casca de protectie

Art. 35. – Pentru alpinismul utilitar, indiferent de domeniul de activitate, este obligatorie purtarea castii de protectie.

Art. 36. – Cand temperatura aerului este scazuta, casca de protectie trebuie purtata peste un capison calduros.

Art. 37. – Inainte de inceperea deplasarii sau a lucrului, este obligatorie verificarea de catre operator a integritatii castii de protectie, a sistemului de amortizare, a posibilitatilor de reglare a acestuia si a curelelor de prindere.

Art. 38. – Este interzisa folosirea castii de protectie daca aceasta prezinta sparturi, fisuri, gauri ale carcasei sau deteriorari ale sistemului de amortizare. Casca defecta va fi scoasa imediat din uz.

Centura de siguranta

Art. 39. – Pentru lucrarile de alpinism utilitar, purtarea centurilor de siguranta este obligatorie, daca masurile integrate de amenajare si dotare a locului de munca nu elimina pericolul caderii.

Art. 40. – Centura de siguranta trebuie purtata si pe itinerariu de intrare sau retragere la/de la locul de munca, daca conditiile de munca sau de mediu impun aceasta; tipul de centura si componentele sale trebuie sa corespunda domeniului respectiv de activitate.

Art. 41. – Centura de siguranta trebuie folosita fie ca mijloc de sprijin al corpului, fie ca mijloc de protectie prin suspendare impotriva caderii sau alunecarii, fie ca mijloc de oprire a accesului intr-o zona periculoasa. Este interzis a se folosi centura de siguranta pentru alte functii de protectie decat cele pentru care a fost proiectata. Legarea corzii la centura se face direct, utilizand unul sau doua noduri Opt.

Art. 42. – Operatorul are obligatia de a verifica inainte de utilizare centura de siguranta si accesoriile acesteia. Vizual se examineaza cusaturile, cataramele de reglare, urmarind in mod special trecerea a treia oara a chingii de reglare prin catarama.

Art. 43. – Este interzisa utilizarea centurilor de siguranta care:

1. a) prezinta rupturi, pete, destramari, catarame defecte, coroziuni ale pieselor metalice, rosaturi, arsuri, taieturi etc.;
2. b) nu mai respecta conditiile de garantie stabilite de catre producator.

Art. 44. – Centurile de siguranta, lonjele si carabinierele trebuie pastrate la loc uscat, lipsit de noxe sau temperaturi extreme, respectand instructiunile producatorului.

2.5. Pregatirea activitatilor

Art. 45. – Toate procesele de munca si activitatile de alpinism utilitar, care fac obiectul acestei norme se stabilesc, respectand urmatoarele etape:

1. a) Documentarea

In acesta etapa, specialistul care proiecteaza o activitate de alpinism utilitar, impreuna cu seful de echipa, eventual cu membrii cei mai competenti ai echipei, studieaza datele teoretice referitoare la activitatea propusa:

– harti, schite, desene si detalii tehnice etc.

– date si informatii, scrise sau orale, de ultima ora, referitoare la pericolele care exista sau pot aparea in viitorul apropiat, la locul de munca respectiv;

– date privind zonele apropiate si posibilitati de retragere, salvare si prim ajutor;

– date privind alte echipe care lucreaza in zona respectiva sau invecinata;

– prognozele meteo pentru perioada prevazuta in proiectul de program.

Toata aceasta documentare sta la baza deciziei conducerii unitatii, daca posibilitatile umane, tehnice, materiale si de timp ale echipei permit executarea, in deplina siguranta a lucrarii.

1. b) Proiectarea procesului de munca

Executantul proiectului tehnologic (plan tactic, program sau regulament, dupa caz), avand in vedere cerintele si posibilitatile mentionate la pct. a), esaloneaza toate operatiile si fazele necesare desfasurarii lucrarii, optimizand:

– protectia muncii;

– productivitatea muncii (ritmul sau viteza de deplasare), implicit si pretul de cost;

– ergonomia muncii.

1. c) Pregatirea tehnica, fizica si psihica

Conducatorul lucrarii are obligatia de a asigura toate conditiile pentru pregatirea tehnica si fizica fiecarui membru al echipei de alpinism utilitar, in special in cazul in care au existat perioade de pauza, sau dimpotriva, de suprasolicitare. In aceste sedinte de pregatire se reface conditia fizica strict necesara desfasurarii lucrarii viitoare, se imbunatatesc si se testeaza procedeele tehnice de specialitate si calitatile psihice individuale.

1. d) Pregatirea materiala

In concordanta cu necesitatile tehnologiei de lucru, echipa trebuie dotata cu toate echipamentele de protectie individuala si colectiva si cu echipamentele de lucru necesare, a caror utilizare trebuie insusita, exersata si testata in cadrul sedintelor de pregatire esalonate, inaintea inceperii lucrarilor.

2.6. Studierea conditiilor locale

Art. 46. – Inainte de intrarea in zona de lucru, echipa de alpinism utilitar trebuie sa efectueze direct, cat mai obiectiv si detaliat recunoasterea conditiilor locale din acest spatiu, luand urmatoarele masuri:

1. a) studierea si protectia zonelor periculoase, de la baza inferioara, superioara si din laturile spatiului desemnat ca zona de lucru;

Ca zona periculoasa este desemnata o suprafata circulara, cu centrul in punctul de lucru, la baza si la partea superioara a obiectivului si cu raza egala cu:

R1=H/10 -in cazul in care peretele este surplombat sau vertical, nu exista obstacole care pot ricosa eventualele obiecte cazute si vantul are viteza sub 2m/s;

R2=H/5 -in cazul in care peretele este oblic sau prezinta anexe care pot devia obiectele cazute, iar vantul are viteza sub 5m/s;

R3=H/3 -In cazul R2, in plus exista un curent de aer cu viteza pana la 10 m/s, in directia cea mai defavorabila.

Zonele periculoase se ingradesc cu corzi, panouri, sau alte mijloace care sa avertizeze si sa opeasca intrarea altor persoane in acest spatiu.

1. b) studierea si identificarea conditiilor de mediu din zona de lucru: temperatura, umiditate, starea zapezii, portiuni cu gheata, zone friabile, pamantoase etc. si marcarea traseului optim de deplasare;
2. c) studierea eventualelor noxe existente, sau posibil sa apara in timpul lucrului si prevederea unor masuri adecvate pentru eliminarea sau diminuarea efectelor lor;
3. d) dispunerea unuia sau mai multor observatori, in afara zonei periculoase, in scopul protectiei echipei de lucru sau a altor persoane care se pot expune unor pericole, prin deplasarea sau stationarea in apropierea zonei periculoase a obiectivului;
4. e) preluarea unui proces verbal, de la proprietarul obiectivului, a zonei de lucru, pe o perioada si in conditii strict precizate si de comun acord;
5. f) inalizarea fisei tehnologice de lucru, cu detalii tehnice si instructiuni de protectie a muncii adaptate la conditii concrete de lucru si semnarea ei de catre beneficiar;
6. g) instruirea si testarea finala, la fata locului, a executantilor si semnarea fisei tehnologice de lucru si a fiselor individuale de protectie a muncii.

Art. 47. – In cazul in care vantul prezinta o viteza mai mare de 10 m/s, respectiv 36 km/h, lucrarea de alpinism utilitar nu se incepe, respectiv se intrerupe, daca acest pericol intervine in timpul lucrului.

Art. 48. – Operatiunile pregatitoare, mentionate la Art. 46. pct. a) – g), se repeta la fiecare intrare in schimbul de lucru sau ori de cate ori se constata pericole care pot afecta securitatea echipei, fiind necesara completarea sau modificarea tehnologiei de lucru.

Art. 49. – Modificarea tehnologiei de lucru se va face numai cu acordul proiectantului procesului tehnologic, mai putin operatiile de salvare si prim ajutor, care se initieaza si se conduc direct de catre seful de echipa.

Art. 50. – Conducerea unitatii si seful de echipa trebuie sa studieze si conditiile de deplasare spre si de la locul de munca, prevazand un itinerar cat mai putin expus la pericole si mijloace de transport si de protectie a muncii adecvate.

2.7. Organizarea locului de munca si desfasurarea lucrarilor

Art. 51. – La intrarea in zona de lucru, operatorii alpinisti, sub indrumarea si controlul direct al sefului de echipa, au obligatia de a aplica in practica prevederile tehnologiei de lucru si cunostintele de protectie a muncii dobandite cu ocazia instruirilor.

Art. 52. – Pentru organizarea locului de munca sunt obligatorii urmatoarele etape:

1. a) se organizeaza baza de plecare, stabilind sau plantand punctele fixe de autoasigurare, pozitia operatorilor, locul de depozitare al echipamentelor si materialelor si posibilitatile de comunicare si semnalizare dintre operatori (vizuala, sonora, radio sau combinata);
2. b) se executa controlul cantitativ si calitativ al echipamentelor de protectie;
3. c) se executa echiparea completa sau partiala a operatorilor cu echipamente de protectie, comune sau individuale si cu echipamente de lucru;
4. d) se desemneaza ordinea in echipa; se numeste capul de coarda, ca fiind cel mai bine pregatit si experimentat operator al echipei, secundul care il asigura si ceilalti echipieri;
5. e) se executa legarea in coarda dinamica, folosind legarea directa cu nodul Opt;
6. f) capul de coarda preia echipamentele necesare asigurarii intermediare, eventual si cele necesare amenajarii primei regrupari si incepe executarea primei operatii.

Art. 53. – In timpul deplasarii unui operator, la verticala acestuia nu trebuie sa stationeze, sa lucreze sau sa se deplaseze alt operator.

Art. 54. – In lungimile de coarda cu dificultate, nu este permis mersul concomitent pe aceeasi verticala; mersul concomitent al mai multor operatori, este permis numai in zonele de creasta, pe vaile alpine sau pe traversari, cu maximum gradul I de dificultate, in care nu exista conditii de a efectua regrupari si asigurari intermediare sigure.

Art. 55. – Capul de coarda se va asigura intermediar la puncte fixe, cu o rezistenta de minimum 25 KN, dispuse la distanta care sa asigure un factor de cadere cel mult egal cu 1.

2.7.1. Prevederi de baza privind catararea libera

Art. 56. – Procedeele tehnice si regurile de baza ale catararii libere se aplica indiferent de directia de catarare si de modul de asigurare: nelegat in coarda, legare si asigurare statica sau dinamica.

Art. 57. – La stabilirea traseului de catarare, operatorul trebuie sa aiba in vedere:

– ocolirea zonelor periculoase (friabile, umede, cu gheata, pamant, iarba, ulei etc.);

– alegerea unor prize corespunzatoare (rezistente la rupere, curate, de marime si forma convenabila, amplasate judicios etc.).

Art. 58. – In orice moment al catararii, operatorul trebuie sa aiba sprjin in cel putin trei puncte fixe si sigure, alternand mutarea unei maini, cu cea a unui picior.

Art. 59. – Prizele trebuie verificate, din punctul de vedere al rezistentei lor si curatate de eventualele impuritati, inainte de utilizare; ele trebuie sa formeze un triunghi.

Art. 60. – Genunchii si coatele nu se folosesc la sprijin.

Art. 61. – Coborarea pasajelor dificile se face cu fata la perete, privind printre picioare sau lateral.

Art. 62. – Inaintea unui pasaj extrem, varful degetelor si al talpii bocancului se curata, eventual se pudreaza cu oxid de magneziu.

Art. 63. – In situatiile in care catararea se face in conditii de vant in rafale, operatorul trebuie sa acorde o atentie sporita echilibrului sau.

Art. 64. – Prizele de mana trebuie folosite pentru sprijin si mai putin pentru apucare sau tractiune.

Art. 65. – Toate procedeele si regulile de catarare trebuie strict individualizate si aplicate in practica in functie de calitatile somatice, greutatea, pregatirea tehnica, fizica si psihica ale operatorului.

Art. 66. – Capul de coarda nu trebuie sa execute, in timpul deplasarii sale, nici o operatie de baza (in afara celor legate de securitatea si salvarea echipei), care se poate face de catre secunzi.

Art. 67. – Daca pe parcursul lungimii, capul de coarda intalneste muchii ascutite, care pot cauza taierea corzii in caz de cadere, trebuie luata una din urmatoarele masuri:

– se ocoleste zona periculoasa;

– se dirijeaza coarda pentru a nu avea posibilitatea unui contact cu muchiile ascutite;

– se protejeaza muchia cu ajutorul unor materiale sau dispozitive de protectie specifice;

– se folosesc doua corzi dinamice;

– se rotunjeste muchia prin polizare sau spargere cu ciocanul.

2.7.2. Prevederi de baza pentru asigurari si autoasigurari

Art. 68. – In toate lucrarile executate cu tehnologii de alpinism utilitar, legarea in coarda trebuie obligatoriu insotita de autoasigurarea operatorilor in regrupare si de asigurarea intermediara a capului de coarda.

Art. 69. – Prima operatie pe care o executa operatorul la ajungerea in regrupare si ultima, la parasirea ei, trebuie sa fie autoasigurarea.

Art. 70. – Fiecare component al echipei trebuie sa fie autoasigurat individual de cel putin un punct de ancorare.

Art. 71. – Asigurarea capului de coarda trebuie sa se faca dinamic, folosind un dispozitiv de franare adecvat conditiilor de lucru.

Art. 72. – Lungimea de franare se va corela cu situatia reala existenta in locul de munca, astfel:

– mai mare, in cazul ascensiunilor pe timp de iarna, rezultand o franare dinamica;

– medie, pentru traseele de mica dificultate, cu puncte de asigurare intermediara mai rare;

– mai mica, (apropiata de asigurarea statica), in traseele artificiale.

Art. 73. – In cazul primei lungimi de coarda sau a unor regrupari mari, in care pericolul lovirii de sol, de regrupare sau de alt obiect proeminent, este foarte mare, asigurarea capului de coarda trebuie sa se faca static.

Art. 74. – Asigurarile dinamice trebuie executate folosind manusi de protectie, corespunzator procedeului de asigurare utilizat, atat la capul de coarda, cat si la secunzi sau participanti.

Art. 75. – Lungimea de coarda se alege astfel incat sa se asigure rezerva de coarda pentru franare dinamica pe tot parcursul ei.

Art. 76. – In cazul plecarii de pe sol sau de pe o grupare larga, pentru a exclude pericolul lovirii de aceasta, trebuie prevazuta o lungime de franare de 0,5 -1m, cele 10 asigurari intermediare trebuind realizate la urmatoarele cote (folosind o coarda dinamica de cca. 42 m) (tabelul 1):

Tabelul 1

In acest caz nu se depaseste valoarea de 0,5 a factorului de cadere.

Art. 77. – In cazul plecarii dintr-o regrupare in peretele vertical, pentru a nu atinge valori periculoase a fortei dinamice maximale, nu trebuie sa se depaseasca, in nici un caz, valoarea de 1 a factorului de cadere, ceea ce impune respectarea urmatoarelor inaltimi ale celor 7 asigurari intermediare, absolut obligatorii (tabelul 2):

Tabelul 2

Art. 78. – In cazul asigurarii capului de coarda, operatorul secund trebuie sa aiba o pozitie foarte sigura in regrupare, astfel ca efectul fortei dinamice maximale asupra sa sa nu conduca la efecte grave. In acest caz el trebuie sa fie asigurat de doua puncte de ancorare.

Art. 79. – Frana dinamica trebuie montata direct la punctul de ancorare.

Art. 80. – Lungimea lonjei nu trebuie sa fie mai mare decat lungimea bratului operatorului.

Art. 81. – In momentul atingerii unei regrupari amenajate, capul de coarda trebuie sa verifice rezistenta punctelor de ancorare si eventual sa la intareasca sau sa le inlocuiasca.

Daca capul de coarda nu este sigur pe aceste puncte de ancorare, el trebuie sa se asigure si la primele puncte fixe din lungimea urmatoare de coarda.

Art. 82. – La nodurile de asigurare trebuie montate numai carabiniere cu siguranta, fiind obligatorie inchiderea ei dupa montare; la o folosire mai indelungata, siguranta carabinierei trebuie verificata dupa fiecare ciclu de lucru.

2.7.3. Prevederi de baza pentru regrupare

Art. 83. – Alegerea locului si amenajarea regruparii trebuie sa se faca de catre capul de coarda, sub controlul direct al sefului de echipa.

Art. 84. – Alegerea locului de regrupare trebuie sa respecte urmatoarele :

– distanta fata de regruparea precedenta trebuie corelata cu lungimea corzilor si cu rezerva de coarda pentru asigurarea dinamica;

– asigurarea unei stabilitati si rezistente mecanice a bazei (placa de stanca, metalica, de beton etc.);

– asigurarea unei protectii fata de pericolul caderilor de pietre si alte obiecte, a descarcarilor electrice, averselor de ploaie, avalanselor de zapada sau gheta, noxelor etc.;

– asigurarea unei pozitii corecte si odihnitoare a operatorilor in timpul lucrului si al pauzelor si a posibilitatilor de deplasare in vederea amenajarii, depozitarii, manipularii si a altor operatii prevazute in tehnologia de lucru;

– asigurarea adapostirii si a unei retrageri rapide a echipei de lucru in cazul unor pericole iminente (averse, noxe, accidentari);

– alegerea sau fixarea unui numar minim de trei puncte de ancorare, necesare autoasigurarilor, cu o rezistenta minima de rupere de 15 KN, atat pe directie verticala, cat si pe directie orizontala (perpendiculara pe perete); pe cat posibil punctele fixe de autoasigurare se vor amplasa la nivelul de 1,5-1,8 m fata de nivelul platformei, la distante de 0,5-1 m intre ele:

– pe cat posibil, regruparile se vor amplasa deasupra punctelor de maxima dificultate;

– asigurarea recuperarii usoare a corzilor dupa coborarea in rapel.

Art. 85. – La amenajarea regruparii, trebuie efectuate urmatoarele operatii:

– se monteaza sau se verifica numarul necesar de puncte de ancorare, la distante si in pozitii convenabile;

– se asigura spatiul necesar pentru echipieri, echipamente si materiale strict necesare, transportul si depozitarea lor conform tehnologiei de lucru si normelor PSI;

– se asigura protectia fata de pericolele constante sau previzibile (vant, ploaie, cadere de pietre, descarcari electrice etc.);

– se inlatura pietrele, pamantul, obiectele sau resturile instabile, zapada sau gheata din zona de regrupare, pentru a preintampina caderea acestora in timpul lucrului, fara ca acestea sa se arunce de la inatime;

– se asigura conditiile de salvare rapida, de odihna, de bivuac, de prim ajutor, dupa caz;

– se asigura mijloacele de comunicare (vizuala, auditiva, radio etc.) cu ceilalti membri ai echipei.

Art. 86. – In timpul lucrului de regrupare, trebuie respectate urmatoarele prevederi:

– numarul de operatori dintr-o regrupare trebuie sa permita executarea in siguranta a sarcinilor de munca si a unor operatii de salvare;

– durata lucrarilor fiind de maximum 6 ore, inclusiv perioadele de intrare si iesire spre si din zona de lucru, trebuie reduse la minimum stationarile operatorilor in regrupare, printr-o organizare optima a procesului de munca;

– daca activitatea in regrupare se desfasoara pe perioade mai mari, se va organiza lucrul in schimburi, iar anumite regrupari se vor amenaja ca bivuacuri, asigurand toate conditiile de siguranta, odihna si refacere dupa efort, de alimentatie si igiena a muncii necesare.

Art. 87. – Fumatul, consumul bauturilor alcoolice, al drogurilor sau medicamentelor contraindicate nu este permis in regrupare sau pe durata oricarei activitati din prezenta norma.

Art. 88. – In regrupare echipa trebuie sa-si depoziteze, in functie de programul de lucru prevazut si conditiile de mediu constante si prevazute la fata locului:

– echipamente de rezerva contra intemperiilor (hanorace, pulovare, manusi, caciulite, pelerine de ploaie, folii de supravietuire s.a.);

– echipamente pentru salvare si prim ajutor (corzi, pitoane, combustibil, trusa de prim ajutor etc.);

– lichide si alimente pentru consum in timpul lucrului sau a pauzelor;

– echipamente de rezerva pentru protectia impotriva unor noxe posibile (masti contra gazelor sau contra pulberilor etc.).

Art. 89. – Organizarea si dotarea regruparilor trebuie sa aiba in vedere si normele PSI, respectand cantitatile si conditiile de transport si depozitare a unor materiale periculoase (inflamabile, explozibile, toxice etc.).

2.7.4. Prevederi de baza pentru coborarea in rapel

Art. 90. – Operatiile de baza ale tehnologiei de alpinism utilitar (expertizare, reparatii, montaj, intretinere etc.) se executa numai in coborare, folosind un procedeu de rapel, pe una sau doua corzi, de lungime adecvata.

Art. 91. – Punctul fix (de ancorare) folosit pentru coborarea in rapel, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– sa reziste la o sarcina statica de minimum 15 KN, atat pe directie verticala, cat si pe directie orizontala, perpendiculara pe perete;

– sa prezinte un inel sau o ureche, cu o raza interioara de minimum 8 mm si o raza a sectuinii de cel putin 3 mm; rugozitatea suprafetei inferioare a inelului va fi de minimum 3,2 mm;

– sa fie montat sau fixat intr-un perete, stanca sau la un element metalic cu aceeasi rezistenta minima de 15KN.

Art. 92. – Amplasarea punctului (sistemului) de ancorare trebuie sa asigure recuperarea usoara a corzilor de rapel.

Art. 93. – Daca sunt folosite ca puncte fixe de rapel pitoane sau ancore gasite in perete, este obligatorie verificarea lor, ca si a peretelui respectiv, din punctul de vedere al rezistentei.

Art. 94. – Daca se foloseste un sistem de amarare cu doua puncte de ancorare, unghiul dintre punctul de rapel si punctele fixe nu trebuie sa fie mai mare de 60 o.

Art. 95. – Operatorul alpinist trebuie asigurat de sus la coborarea in rapel, in urmaroarele cazuri:

– la cursul de initiere, cu ocazia primelor coborari;

– pentru operatorii de categoria I-a si a II-a;

– la toate activitatile realizate in premiera, la salvari si in conditii de intemperii.

Art. 96. – Lungimea corzilor trebuie sa fie mai mare decat lungimea rapelului cu minimum 2 m.

Art. 97. – La capatul inferior al corzii/corzilor de rapel trebuie executat un nod Opt de siguranta.

Art. 98. – In cazul coborarii in rapel, trebuie sa se utilizeze coboratorul autoblocat.

Art. 99. – In momentul opririi din rapel, secundul care asigura de sus poate sa asigure coarda de asigurare, ori poate efectua si o operatie anexa, dar fara a pune in pericol operatorul aflat la un nivel inferior.

Art. 100. – Coborarea in rapel se face cu viteza optima, fara salturi, pentru a preintampina incalzirea excesiva a coboratorului si uzura prematura a corzii.

Art. 101. – La coborarea in rapel pe un perete neamenajat, primul operator trebuie sa aiba la el toate echipamentele necesare amenajarii regruparii urmatoare (ciocan, pitoane/ancore etc.), precum si cele necesare urcarii pe coarda, in cazul in care este necesara aceasta operatie.

Art. 102. – Dupa atingerea regruparii inferioare si autoasigurare, primul operator trebuie sa verifice daca este posibila recuperarea corzilor de rapel, insemnand capatul corzii care trebuie tractionata.

Art. 103. – Dupa introducerea corzii (corzilor) in inelul punctului de rapel, nodul trebuie sa se aseze astfel ca el sa nu frece pe perete, iar recuperarea corzii sa se faca usor.

Art. 104. – Pentru coborarile mai lungi de 40 m, sau cele care dureaza mai mult de 15 minute, trebuie sa se utilizeze un scaun de sprijin suplimentar, care sa preia greutatea operatorului. Folosirea scaunului nu exclude nici un alt component al sistemului individual de protectie.

Art. 105. – La coborarea in rapel a unui perete surplombat, este necesara o dirijare cu corzi fixe, montate intre regrupari.

Art. 106. – In conditii de vant, este obligatorie montarea uneia sau a doua corzi fixe de ghidare laterala, care se pot ancora si pe parcurs, in punctele de ancorare de pe perete.

Art. 107. – La coborarile mai lungi de 50 m, primul operator trebuie dotat cu statie de emisie-receptie, pentru a tine legatura in permanenta cu echipa din regrupare.

Art. 108. – La inceputul fiecarui schimb sau ciclu de lucru este obligatoriu a se controla vizual starea corzilor si a celorlalte echipamente de protectie si de lucru; nu se permite reluarea lucrului daca se constata defecte sau lipsuri care pot afecta siguranta operatorilor.

2.7.5. Prevederi de baza privind nodurile

Art. 109. – Legarea corzii dinamice la centura de siguranta, ca si legarea corzilor statice sau dinamice la un punct de ancorare, se realizeaza numai cu nodul Opt.

Art. 110. – Autoasigurarea se realizeaza numai cu ajutorul nodului cabestan, care se poate monta la punctul fix sau prin intermediul unei carabiniere cu siguranta.

Art. 111. – Legarea capetelor a doua corzi se va face numai cu nodul dublu de legare a doua corzi, sau cu noduri “Opt”.

Art. 112. – Utilizarea in scopurile de mai sus a altor tipuri de noduri se face numai in urma unei indrumari de stricta specialitate, justificate.

2.8. Interventii in conditii de intemperii

Art. 113. – O activitate desfasurata cu tehnologii de alpinism utilitar nu se programeaza in urmatoarele conditii de mediu:

– temperaturi sub 0oC si peste 35oC;

– lucrul cu expunere permanenta la intensitate solara;

– vant de peste 10m/s;

– umiditate relativa de peste 80%;

– pe timp de noapte;

– pe timp de ceata sau viscol;

– pe timp de ploaie sau ninsoare;

– pe timpul averselor insotite de descarcari electrice.

Art. 114. – In caz de necesitate (actiuni de salvare, de calamitati, avarii grave etc.), si in cazul cand existenta intemperiei permite folosirea tehnicilor de alpinism utilitar, acestea se aplica cu respectarea urmatoarelor masuri suplimentare, obligatorii:

– sa fie strict limitate, atat ca durata cat si ca spatiu de desfasurare;

– operatorii alpinisti trebuie sa aiba o pregatire tehnica si cu o experienta superioara;

– asigurarea conditiilor de securitate trebuie sa considere simultaneitatea unor pericole de accidentare accentuate de existenta intemperiilor.

Art. 115. – In cazul daclansarii unei furtuni insotite de descarcari electrice, este obligatoriu ca:

– echipa sa se retraga la baza traseului sau intr-o regrupare ferita de scurgerile electrice care se propaga de-a lungul fisurilor;

– operatorii sa se imbrace cu echipamentul de rezerva si sa se aseze, in pozitia ghemuita, pe locurile cele mai uscate si izolate, cat mai feriti de stanca, ploaie si vant;

– echipamentele de protectie sa se adaposteasca;

– sa nu se neglijeze alte pericole specifice (caderi de pietre, caderea in gol etc.).

Art. 116. – Incaltamintea trebuie sa asigure calitati foarte bune de izolare termica, si de aderenta, acestea fiind probate si in conditii de umezeala.

Art. 117. – Alimentatia cu lichide si alimente, atat in timpul pauzelor de lucru, cat si a meselor, constituie un factor deosebit de important impotriva frigului, daca este judicioasa. Astfel:

– consumul de lichide calde si alimente, in timpul micilor pauze de lucru este foarte necesar, daca conditiile de mediu sunt aspre;

– o serie de medicamente contraindicate sunt absolut interzise pe toata durata lucrarilor de AU;

– consumul zilnic trebuie sa se ridice la 4000-5000 de calorii, pastrand o pondere optima de alimente proaspete (fructe, zarzavaturi);

– inaintea si in timpul efortului nu se consuma alimente grase (slanina, oua).

Art. 118. – Daca echipa este surprinsa de ceata, se opreste (daca poate bivuaca in siguranta), sau continua actiunea, cu mare atentie (se leaga in coarda, se distanteaza, se orienteaza cu harta si busola, alege un traseu mai usor, solicita ajutor etc.).

Art. 119. – Masurile de prevenire a accidentelor obligatorii pe timp de viscol sunt urmatoarele:

– se intervine cu o echipa puternica, de cel putin 8-10 operatori, echipati si instruiti adecvat si care cunosc foarte bine zona de interventie si cea alaturata;

– se masoara in permanenta parametrii meteo: directia si viteza vantului, temperatura aerului, starea zapezii;

– se lucreaza numai pe timp de lumina;

– se aplica legarea in corzi chiar pentru dificultati reduse ale terenului;

– echipa se doteaza cu mijloace radio corespunzatoare;

– se folosesc doar detaliile terenului pentru adapostire si orientare;

– se alege un ritm alert, dar nu epuizant, de inaintare;

– in anumite situatii de cautare, echipa se poate divide, dar nu in grupe mai mici de 3 operatori, care trebuie sa mentina in permanenta contactul radio;

– se urmareste planul actiunii in timp si spatiu; daca nu sunt atinse obiectivele planificate sau daca apar accidente, degeraturi etc., echipa trebuie sa se retraga.

2.9. Echipamente individuale de protectie (EIP) pentru alpinism

2.9.1. Alegerea echipamentelor individuale de protectie (EIP)

Art. 120. – In situatiile de lucru care permit aplicarea tehnologiilor cuprinse in Norme specifice de securitate a muncii pentru lucru la inaltime, cu un grad suficient de siguranta, EIP se aleg conform prevederilor subcap. 2.4., Art. 30.-44, din acesta norma.

Art. 121. – In situatiile in care tehnologiile de lucru la inaltime nu asigura un grad de siguranta suficient de inalt , cum ar fi de exemplu: operatia de urcare pe stalpii de inalta tensiune neprevazuti cu scari, se va aplica o tehnologie de alpinism utilitar (dar numai dupa un studiu exact al conditiilor existente la fata locului) si se aleg EIP specifice acestei activitati.

Art. 122. – Daca, inainte de inceperea lucrarii sau pe parcursul desfasurarii ei, se costata ca exista sau apar pericole care nu pot fi evitate sau diminuate corespunzator prin masuri de prevenire specifice alpinismului utilitar, lucrarea nu se incepe, respectiv se intrerupe imediat.

2.9.2. Utilizarea echipamentelor individuale de protectie

Art. 123. – Este interzisa utilizarea EIP nestandardizate.

Art. 124. – Este interzisa utilizarea EIP importante, daca acestea nu sunt certificate din punctul de vedere al securitatii muncii, conform legislatiei in vigoare.

Art. 125. – Operatorii din domeniul alpinismului utilitar trebuie sa utilizeze pentru lucru “Centura de siguranta pentru alpinisti utilitari” sau un tip similar (constructor, speolog, salvator).

Art. 126. – Este interzisa inlocuirea de catre utilizatori a componentelor, accesoriilor sau pieselor metalice ale EIP defecte, precum si repararea lor. Aceste operatii trebuie executate de catre producatorii autorizati ai acestora.

Art. 127. – EIP experimentale se vor testa conform unor proceduri specifice, pe o durata de minimum 2 ani, in toate conditiile de lucru si de mediu care se prevad in caietul de sarcini, pentru domeniul respectiv de utilizare.

Art. 128. – Utilizarea EIP trebuie sa se faca conform instructiunilor de utilizare elaborate de catre producator si prevederilor prezentelor norme.

Art. 129. – Este interzisa utilizarea EIP care nu sunt insotite de instructiuni de utilizare.

Art. 130. – Conducatorii locului de munca sunt obligati sa completeze instructiunile de utilizare a EIP cu prevederile care se impun datorita caracteristicilor concrete ale fiecarui loc de munca.

Ei au obligatia de a dota operatorii cu EIP capabil sa elimine pericolele ce exista sau ce apar la locul de munca si de a controla modul de reglare, echipare si utilizare a acestora.

Art. 131. – Utilizarea altor EIP, in afara celor specifice AU, nu trebuie sa influenteze negativ capacitatea de protectie a EIP pentru prevenirea pericolului caderii.

Art. 132. – Operatorii trebuie sa fie instruiti in functie de natura pericolelor existente, privind modul de purtare a EIP in conditiile specifice ale alpinismului utilitar (de ex.: catararea cu manusi, ochelari de protectie, masca de praf sau contra gazelor etc.).

2.9.3. Centura de siguranta pentru alpinism utilitar (CSAU)

Art. 133. – In activitatile de AU se vor utiliza urmatoarele tipuri de centuri:

1. a) centura de siguranta complexa, de forme specifice, care permit legarea sistemului de oprire a caderii (SOC), cu ajutorul uneia sau a doua corzi dinamice, astfel ca nodul sa fie amplasat in fata operatorului; centurile sunt formate dintr-una sau din doua componenete: centura superioara (de piept) si centura inferioara (scaun).
2. b) centura de siguranta de sedere, care poate fi centura scaun a centurii complexe, avand de asememea posibilitatea legarii in fata a corzii (statice sau dinamice), sau a coboratorului, dupa caz, in cadrul sistemului de pozitionare in timpul lucrului (SPTL).

Art. 134. – Este interzisa utilizarea separata a componentelor centurii complexe (a centurii superioare sau a centurii inferioare), in cadrul SOC.

2.9.4. Coarda dinamica de alpinism (CDA)

Art. 135. – In toate activitatile in care se folosesc tehnologii de alpinism utilitar utilizarea corzii dinamice este obligatorie.

Art. 136. – Utilizarea CDA si a franei dinamice impune, in primul rand, respectarea stricta a regulilor de asigurare si autoasigurare mentionate la Art. 68.-82, astfel ca factorul de cadere sa nu poata depasi valoarea de 1, iar forta dinamica maximala (Fdm), valoarea de 6 KN.

Art. 137. – CDA se preda in stare noua si sigilata operatorului care o va folosi personal, fiind interzisa utilizarea ei de catre mai multe persoane. Posesorul CDA trebuie sa tina evidenta:

– caderilor in coarda (factor de cadere, masa totala, umiditate, capatul si lungimea afectata de caderi etc.);

– orelor de utilizare, catarare si la rapel;

– vechimii (perioadei scursa de la data fabricatiei);

– duratei, intensitatii sau concentratiei noxelor la care a fost supusa;

– altor efecte intamplatoare (caderi de pietre, calcari cu bocancul, loviri cu ciocanul etc).

Art. 138. – CDA trebuie scoasa din uz, prin taiere (fara ca bucatile respective sa fie utilizate ca element ale SOC -bucla, lonja etc.), in urmatoarele situatii:

– dupa 5 ani de la data fabricatiei, indiferent de conditiile de utilizare si depozitare;

– daca mantaua de protectie a fost distrusa (in urma unei caderi, lovituri, arsuri etc.);

– dupa o cadere cu factor mai mare de 1,75 (valoarea incercarilor dinamice pe stand), sau mai multe caderi in cap de coarda (functie si de masa operatorului echipat).

Art. 139. – CDA nu se utilizeaza in stare uda sau murdara, situatii care modifica atat caracteristicile dinamice, cat si cele de alunecare, respectiv de franare.

Art. 140. – Nu se admite montarea corzii dinamice sau statice, astfel ca aceasta sa frece peste o alta portiune de coarda, bucla de asigurare sau de ancorare.

Art. 141. – Alegerea tipului CDA se face in functie de masa operatorului complet echipat, nefiind permisa utilizarea unei CDA, de catre un operator cu masa mai mare decat cea pentru care a fost prevazuta acel tip de coarda (conform “Instructiunilor de utilizare”).

Art. 142. – Nu se permite legarea capului de coarda in doua cozi dinamice “simple”.

Art. 143. – Nu se permite urcarea sau traversarea, in cap de coarda, cu asigurare in coarda statica.

Art. 144. – Legarea CDA la centura CSAU complexa, se realizeaza cu ajutorul a doua noduri “Opt” urmarit, unul fiind executat intre centura superioara si centura scaun si al doilea deasupra centurii superioare.

Art. 145. – Utilizarea CDA in medii puternic poluate, este admisa numai dupa cunoasterea exacta a naturii si concentratiilor substantelor respective (pe baza unor examene de laborator); durata operatiilor de lucru si posibilitatile de protectie ale corzilor se vor stabili de catre conducatorul lucrarii impreuna cu un specialist.

2.9.5. Frana dinamica (FD)

Art. 146. – Frana dinamica trebuie sa se monteze la punctul fix al regruparii.

Art. 147. – Frana dinamica este obligatorie pentru:

– asigurarea dinamica a capului de coarda (folosind nodul semicabestan, frana Sticht, Grigri, Antz, coboratorul Opt etc.) in cazul in care factorul de cadere depaseste valoarea de 1, iar Fdm poate depasi valoarea de 6 KN;

– asigurarea dinamica a capului de coarda folosind un sistem de franare dinamica, in cazul in care factorul de cadere depaseste valoa